La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Siretul de Sus a județului Roman și era formată din localitățile Bâra Sat, Bâra Târg, Oțeleni și Balomirești, având în total 1865 de locuitori; în comună erau trei biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează alipirea la comună a satelor Călugărița-Negrești (fost în comuna Stănița) și Principele Carol; comuna făcea parte din aceeași plasă și avea 2246 de locuitori. În 1931, satele componente ale comunei erau Bâra, Călugărița-Negrești, Oțeleni, Principele Carol și Rediu (preluat de la comuna Doljești), iar spre sfârșitul perioadei interbelice, comuna devenise reședință a plășii I.G. Duca a aceluiași județ. După instaurarea regimului comunist, satul Principele Carol a primit denumirea de Satu Nou

În 1950, comuna a fost transferată raionului Roman din regiunea Bacău (între 1952 și 1956, din regiunea Iași). În timp, satul Oțeleni s-a separat, formând o comună de sine stătătoare; iar în 1964, satul Călugărița-Negrești a luat denumirea de Negrești. În 1968, comuna a trecut la județul Neamț, tot atunci satul Satu Nou fiind desființat și comasat cu satul Rediu, și comunei i-au fost arondate și satele Boghicea, Căușeni, Nistria și Slobozia ale comunei Boghicea, desființată. Comuna Boghicea s-a separat din nou în 2005.

Monumente istorice
Singurul obiectiv din comuna Bâra inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț este situl arheologic de „la Cetate”, de lângă satul Rediu. Acest sit cuprinde urmele unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Halstatt și secolul al IV-lea e.n., precum și ale unei cetăți de pământ din secolul al XVIII-lea.

Istoricul satului Rediu

Satul REDIU pana sa fie component al comunei Bira, apartinea comunei Doljesti.

Istoria acestui sat se stie tot din povestirile batranilor Vasile Gavril si Vasile Loghin care astazi deja nu mai sunt printre cei vii. Din marturiile celor doi stim ca satul Rediu a luat fiinta in timpul domniilor fanariote.

Primul om care a batut parul in mijlocul mosiei unde este astazi vatra satului a fost Ion Radeanuadus de greci de la Dagata. De la numele acestuia si al altora, destui de multi cu acest nume, se trage si denumirea localitatii.

Intemeierea satului pe locuri mlastinoase si abrupte a depins de boierii greci care aveau suprafete imense de pamant in jurul satului. Din nevoia de brate de munca, boierii greci au populat mosia cu mai multe familii sarace carora le-a dat cate un petec de pamant pe care sa-si faca un bordei cu conditia de a munci fara plata la mosie. Erau socotiti robi. Robia a tinut pana in 1864 cand s-a facut prima improprietarire astfel:”.celor cu doua vite, li s-au dat cate patru falci, celor cu patru vite – 6 falci, iar palmasilor doar doua falci cu conditia sa nu fie instrainate si sa poata fi luate de boieri in cazul in care improprietaritii nu corespondeau cu.standardele boieresti”.

Intre anii 1864-1890, mosia ramasa de la fanarioti era arendata boierilor autohtoni care-si lucrau pamantul cu cele 60 de familii de tarani. Mosul Vasile Loghin spunea:”.comportarile boierilor erau aspre si crude fata de tarani. Ii pedepseau, ii dadeau la judecata pe mana vatavilor si logofetilor care le aplicau pedeapsa cu 25 de bice cu 7 sfice cu plumb la capete pana tasnea sangele”.

Oamenii din Rediu erau impartiti in palmasi si podholnici. Palmasii munceau pe mosie, iar podholnicii care aveau care cu boi carau produse in porturile Galati si Braila si se intorceau cu marfuri din port. Alti podholnici transportau sare, pacura si gaz. Spune mos Gavril ca “palmasilor care indrazneau sa fie potrivnici si podholnicilor care nu veneau la timpul stabilit de boierul Vidrascu, li se aplica butuc de lemn la picior,coarne de bou in cap ori erau inchisi in beci unde li se dadeau fum de ciocalai.”. Aceste fapte au dus, in 1891 la o razvratire a taranilor din Rediu si Burienesti fapt pentru care, in ajutorul lui Vidrascu, a fost adusa armata. In 1892 boierul si armata paraseste mosia. Curtea a fost stricata si luata de oamenii din Sagna care au construit din ea biserica. Conacul s-a transformat in scoala. O parte din mosie a fost impartita taranilor din Rediu si alte sate, iar restul a trecut in “obstea Birei” care intre anii 1918-1920 a fost iarasi impartita.

Satului Rediu vechi i se alatura si SATUL NOU care a luat fiinta in 1898 in urma Reformei privind secularizarea pamanturilor manastiresti, sub numele de Principele Carol sau Carol II. Exista la Doljesti o manastire cu sute de hectare pamant si-n urma reformei, clacasii au primit loturi de folosinta pe care, pentru a si le pastra, si-au construit case. Asa se explica de ce ulitele acestui sat sunt drepte si aliniate. Si pentru ca micile loturi nu le puteau asigura existenta taranilor cu multi copii (fiind majoritatea catolici) au fost nevoiti si ei sa munceasca pe mosiile boierilor Lupascu si Buzdugan.

Istoricul satului Negrești

Asezat ca si Bira pe un platou inalt, satul NEGRESTI isi are si el istoricul sau. In 1790 in locul actualei asezari se afla un schit de maici inspre padure (odinioara codru secular), iar pe platoul ridicat in dreptul intretaierii liniei ferate Roman-Buhaiesti cu soseaua Roman-Bira era targul Negresti.

Un incediu puternic a distrus targul transformandu-l in ruine. Targovetii mai instariti cu averile ce le scapase de parjol, au luat calea codrului, apoi s-au indreptat spre Vaslui unde au intemeiat, se zice, actualul Negresti-Vaslui.

Restul targovetilor deveniti lipiti pamantului in urma nenorocirii, au cautat scapare la schit, la cele 7 maici care i-a primit si i-a ajutat sa-si construiasca case. Din cele sapte maici, cu timpul, au mai ramas trei, apoi una. Calugarita ramasa era blajina oamenii o iubeau, iar dupa moartea acesteia, satenii ca sa-i cinsteasca memoria, au botezat prin 1860 satul cu numele de Calugarita care intrase in componenta comunei Stanita pana in deceniile din urma a sec. XX cand a trecut la comuna Bira. Din 1966 satul si-a luat din nou denumirea de Negresti, in baza istoricului amintit.