Biserica a fost ridicată în anul 1902, pe locul unui lăcaș de cult din lemn ridicat în jurul anului 1803, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, care a fost mistuită din temelii de un incendiu. Noua biserică a fost sfințită pe 6 iulie 1903, de către episcopul Romanului din acea vreme, Gherasim Safirin. Lăcașul de cult a suferit lucrări de reparații în anii 1938, 1966 și 1984. O reabilitare integrală a bisericii s-a făcut între 1998-2000. Un an mai târziu, PS Ioachim Băcăuanul a săvârșit slujba de resfințire a lăcașului de cult.

La împlinirea celor 110 de la prima sfințire a edificiului spiritual, părintele Liviu Constantin Cojocărescu a dorit să evoce râvna și hărnicia înaintașilor care au au sprijinit financiar zidirea lăcașului de închinare. În cuvântul de învățătură rostit la finalul evenimentului, episcopul-vicar a arătat rolul pe care îl are biserica în cadrul unei comunități, respectiv acela de a-i uni în jurul sfântului altar pe toți credincioșii. „Adăugăm o pagină de istorie la acest lăcaș de cult. Moșii și strămoșii au păstrat credința strămoșească și au transmis-o generațiilor, zidind această poartă către cer care să devină mărturie peste veacuri. Prin prezența fiecăruia dintre noi, arătăm că și noi, la rându-ne, păstrăm și transmitem mai departe ceea ce am primit: dreapta credință, mărturisind pe același Dumnezeu căruia i-am slujit și i s-au închinat înaintașii. Vă îndemn să țineți candela credinței aprinsă”, a spus PS Ioachim Băcăuanul.

Situată la circa 15 km nord-est de oraşul Roman, Parohia Romano-Catolică „Maica îndurerată” din Satu-Nou (Rediu 2), comuna Bîra, judeţul Neamţ, a fost înfiinţată prin decret episcopal la 10 iulie 1992. Numără circa 235 de familii cu aproximativ 850 de suflete.

Imediat după vizita papei Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999, s-a început construirea unei noi biserici în jurul celei vechi, afectate grav de ultimele cutremure. Dimensiunile noii biserici sunt de 36,5 m lungime, 12 m lăţime şi 11 m înălţime pe interior, cu un turn înalt de 42 de metri, prevăzut cu patru lucarne, câte una pe fiecare faţetă a turnului, preluând elementul arhitectural al lucarnelor de pe corpul bisericii. Corpul bisericii este zugrăvit pe exterior. Ferestrele sunt montate cu geamuri termopane. Acoperişul este învelit cu tablă de cupru.

La 25 octombrie 2005 comunitatea a trăit un eveniment deosebit: sfinţirea clopotelor noii biserici. Acestea au fost turnate în bronz şi sunt acordate în tonalitatea sol, la, si. Ele sunt acţionate electric şi sunt dotate cu un computer care poate programa sunetele clopotelor în funcţie de necesităţi, inclusiv ora-exactă. Clopotele au fost confecţionate de „SNC Trebino” din localitatea Uscio, aproape de Genova (Italia). Cel mai mare clopot cântăreşte 485 kg.

Celebrarea sfinţirii are pentru comunitatea din Satu-Nou o semnificaţie aparte: este vizibilă încoronarea eforturilor susţinute timp de atâţia ani. Începe să se vadă că munca va fi în curând încununată de împlinirea realizării. Generozitatea localnicilor însoţită, sperăm, de cea a altor binefăcători, va fi răsplătită pe deplin atunci când va fi consacrat altarul şi sfinţită întreaga biserică.

În cuvântul rostit de episcop, am sesizat îndemnul înflăcărat de a răspunde glasului clopotelor care ne cheamă la biserică şi la comuniunea cu Dumnezeu. Am mai înţeles că fiecare obiect sfinţit din biserică este cu atât mai valoros cu cât este rezultatul efortului şi dăruirii noastre şi devine astfel patrimoniu al Bisericii. Eforturile pentru obţinerea acestor clopote au fost mari pentru mica noastră comunitate, dar mulţumirea sufletească depăşeşte cu mult sacrificiile cu care le-am obţinut. Pentru casa lui Dumnezeu nimic nu este prea mult şi nimic fără putinţă de a obţine prin dăruire şi elan comun.